Bombardamentul israelian asupra Gazei produce un bilanț teribil. Dar dacă nu este frântă puterea Hamas, pacea va rămâne inaccesabilă, scrie The Economist.
<< Forțele israeliene intră într-un peisaj infernal creat de ele. În Gaza, una din zece clădiri a fost pulverizată de avioanele israeliene și artileria israeliană. Peste 8.000 de palestinieni au fost uciși, mulți dintre ei copii. Lipsa de combustibil, apă curată și alimente, impusă de o blocadă israeliană, reprezintă o amenințare din ce în ce mai mare pentru viața a multor mii de oameni.
În întreaga lume se înalță strigătul pentru o încetare a focului sau pentru ca Israelul să renunțe la invazia terestră. Auzindu-i pe unii politicieni israelieni cerând răzbunare, inclusiv pe discreditatul prim-ministru, Benjamin Netanyahu, mulți oameni ajung la concluzia că acțiunile Israelului sunt disproporționate și imorale. Mulți dintre cei care susțin acest lucru cred în necesitatea unui stat evreiesc, dar se tem de un stat evreiesc care pare să prețuiască atât de ieftin viețile palestinienilor. Ei își fac griji că speranțele firave de pace în acest vechi conflict vor fi îngropate sub dărâmăturile din Gaza.
Acestea sunt argumente puternice, dar duc la concluzii greșite. Israelul provoacă un bilanț teribil în rândul civililor. Trebuie să îl minimizeze și să se vadă că face acest lucru. Palestinienilor le lipsesc proviziile umanitare esențiale. Israelul trebuie să lase mult mai mult ajutor să treacă în Gaza. Cu toate acestea, chiar dacă Israelul alege să-și onoreze aceste responsabilități, singura cale către pace constă în reducerea dramatică a capacității Hamas de a folosi Gaza ca sursă de aprovizionare și bază pentru armata sa. În mod tragic, asta necesită război.
Pentru a înțelege de ce, trebuie să înțelegeți ce s-a întâmplat pe 7 octombrie. Când israelienii vorbesc despre atacul Hamas ca despre o amenințare existențială, o spun la propriu, nu la figurat. Din cauza pogromurilor și a Holocaustului, Israelul are un contract social unic: să creeze un pământ pe care evreii știu că nu vor fi uciși sau persecutați pentru că sunt evrei. Statul onorează de mult acea promisiune cu o doctrină strategică, una care cere descurajare, avertismente timpurii privind un atac, protecție pe frontul intern și victorii israeliene decisive.
În ultimele două decenii, Israelul a pierdut din vedere faptul că și palestinienii merită un stat. Domnul Netanyahu a impulsionat Hamas să-i saboteze pe moderații palestinieni – un artificiu cinic pentru a-l ajuta să argumenteze că Israelul nu are partener pentru pace. În schimb, suferința palestiniană a devenit ceva de gestionat, cu un amestec de stimulente financiare și descurajare, menținut proaspăt de scurte războaie repetate.
Pe 7 octombrie, Hamas a distrus toate astea, inclusiv schema fragilă a domnului Netanyahu. Teroriștii au rupt contractul social al Israelului, spulberând doctrina de securitate creată pentru a-l apăra. Descurajarea s-a dovedit goală, avertizarea timpurie a unui atac a fost absentă, protecția frontului intern a eșuat și Hamas a ucis 1.400 de oameni în comunitățile israeliene. Departe de a se bucura de victorie, soldații și spionii Israelului au fost umiliți.
Prăbușirea doctrinei de securitate a Israelului a declanșat un bombardament feroce împotriva oamenilor din Gaza. Motivul îl reprezintă încercarea de a restabili acel principiu fondator. Israelul vrea ca evacuații – aproximativ 200.000 de oameni – să se poată întoarce acasă. Vrea să le arate numeroșilor săi dușmani că încă se poate apăra. Mai presus de toate, a ajuns să înțeleagă faptul că, alegând să ucidă israelieni, indiferent de câți palestinieni vor muri în Gaza, Hamas a dovedit că este de neîngrădit.
Singura cale de ieșire din ciclul violenței este distrugerea conducerii Hamas, ceea ce înseamnă uciderea liderilor săi de rang înalt și distrugerea infrastructurii sale militare. Sugestia că un război care implică moartea a mii de oameni nevinovați poate duce la pace îi va îngrozi pe mulți. În trecut, un act de violență a dus la următorul. Acesta este într-adevăr marele risc azi.
Cu toate acestea, cât timp ce Hamas conduce Gaza, pacea este imposibilă. Israelienii nu se vor simți în siguranță, așa că guvernul lor va lovi Gaza preventiv de fiecare dată când Hamas amenință. Sufocați de securitatea israeliană permanent strânsă și uciși ca scuturi umane ale Hamas în raidurile preventive israeliene, palestinienii vor fi radicalizați. Singura cale de urmat este să-i fie slăbit controlul în timp ce se construiesc condițiile pentru apariția a ceva nou.
Asta începe cu o nouă conducere pentru ambele părți. În Israel, domnul Netanyahu va fi forțat să părăsească funcția pentru că era la putere pe 7 octombrie și pentru că reputația sa de a fi cel mai ferm apărător al Israelului a fost frântă. Cu cât pleacă mai repede, cu atât mai bine. Succesorul său va trebui să câștige un mandat pentru o nouă doctrină de securitate. Asta ar trebui să implice un plan de pace și de ținere în frâu a coloniștilor israelieni, care și acum molestează și ucid palestinieni în Cisiordania.
Palestinienii au nevoie de lideri moderati cu un mandat democratic. Momentan nu au niciunul. Acest lucru se datorează în parte pentru că domnul Netanyahu a impulsionat Hamas, dar și pentru că Mahmoud Abbas, președintele autorității palestiniene, și-a lăsat pe margine potențialii rivali. Întrebarea este cum să fie împiedicat Hamas sau succesorul său să preia controlul asupra Gazei înainte ca lideri proaspeți să se poată ivi în urma unor alegeri corecte.
De aici, a doua condiție pentru pace: o forță care să asigure securitatea în Gaza. Israelul nu o poate furniza ca putere de ocupație. În schimb, fâșia are nevoie de o coaliție internațională care poate conține țări arabe ce se opun Hamas și susținătorului său, Iran. Așa cum am argumentat anterior, în precedentele secțiuni ”Leaders”, crearea unei coaliții asupra căreia toate părțile să poată fi de acord va necesita o conducere angajată din partea Statelor Unite și un act de credință din regiune.
Și asta ne aduce înapoi la condiția care face toate acestea posibile: un război care să degradeze Hamas suficient pentru a permite ca altceva mai bun să-i ia locul. Contează cum luptă Israelul în acest război. Trebuie să își respecte angajamentul de a onora dreptul internațional. Nu numai că este lucrul corect de făcut, dar numai dacă semnalează că s-a schimbat Israelul va putea să susțină un sprijin larg de-a lungul lunilor de luptă și să găsească sprijin pentru a promova pacea atunci când luptele se opresc. În prezent, aceasta înseamnă a permite intrarea a mult mai mult ajutor umanitar și a crea zone sigure reale în sudul Gazei, Egipt sau, drept cel mai bun talisman al sincerității sale, în Negev, în interiorul Israelului.
O încetare a focului este inamicul păcii, deoarece ar permite Hamas să continue să conducă Gaza prin consimțământ sau prin forță, cu majoritatea armelor intacte, la fel și luptătorii. Argumentul pentru pauzele umanitare este mai puternic, dar chiar și acestea implică un compromis. Pauzele repetate ar crește probabilitatea ca Hamas să supraviețuiască.
Nimeni nu poate ști dacă pacea va veni în Gaza. Dar, de dragul israelienilor și al palestinienilor, merită să aibă cea mai bună șansă posibilă. O încetare a focului înlătură cu totul această șansă. >>
Cu onestitate, despre două războaie necinstite: Hamas-Israel și Rusia-Ucraina
Articolul Israelul trebuie să continue lupta. O încetare a focului înlătură cu totul șansa de a se ajunge la pace apare prima dată în Universul.net.
