<< La prima vedere, economia mondială pare rezilientă și încrezătoare. America a prosperat chiar și în timp ce războiul său comercial cu China s-a intensificat. Germania a rezistat pierderii aprovizionării cu gaz rusesc fără să sufere un dezastru economic. Războiul din Orientul Mijlociu nu a generat un șoc petrolier. Rebelii Houthi care lansează rachete nu au afectat aproape deloc fluxul global de bunuri. Ca procent din PIB-ul mondial, comerțul s-a redresat după pandemie și se prognozează că va crește sănătos în acest an >>, notează The Economist.
<< Cu toate acestea, dacă privim mai adânc, observăm fragilitatea. De ani în șir, ordinea care a guvernat economia globală încă de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial s-a tot erodat. Astăzi este aproape de colaps. Un număr îngrijorător de mare de factori declanșatori ar putea provoca o coborâre în anarhie, unde puterea este dreapră și războiul devine din nou un resort al marilor puteri. Chiar dacă nu se ajunge niciodată la conflict, efectul asupra economiei al unei prăbușiri a normelor ar putea fi rapid și brutal.
După cum relatăm, dezintegrarea vechii ordini este vizibilă peste tot. Sancțiunile sunt utilizate de patru ori mai mult decât în anii 1990; America a impus recent sancțiuni „secundare” entităților care sprijină armata Rusiei. Se desfășoară un război al subvențiilor, pe măsură ce țările încearcă să copieze sprijinul vast al statului chinez și american pentru producția verde. Deși dolarul rămâne dominant și economiile emergente sunt mai reziliente, fluxurile globale de capital încep să se fragmenteze, după explică materialul nostru special.
Instituțiile care au protejat vechiul sistem fie sunt deja desființate, fie își pierd rapid credibilitatea. Organizația Mondială a Comerțului împlinește 30 de ani anul viitor, dar va petrece mai mult de cinci ani în stagnare, din cauza neglijării americane. Fondul Monetar Internațional este cuprins de o criză de identitate, fiind prins între o agendă verde și asigurarea stabilității financiare. Consiliul de Securitate al ONU este paralizat. Și, după cum relatăm, instanțele supranaționale, precum Curtea Internațională de Justiție, sunt tot mai des folosite ca arme de către părțile aflate în conflict. Luna trecută, politicieni americani, inclusiv Mitch McConnell, liderul republicanilor din Senat, au amenințat Curtea Penală Internațională cu sancțiuni dacă emite mandate de arestare pe numele liderilor Israelului, care sunt acuzați și de genocid, la Curtea Internațională de Justiție, de către Africa de Sud.
Până în prezent, fragmentarea și decăderea au impus o taxă ascunsă asupra economiei globale: perceptibilă, dar numai dacă știi unde să cauți. Din nefericire, istoria arată că sunt posibile colapsuri mai profunde și mai haotice, iar ele pot lovi brusc odată ce începe declinul. Primul război mondial a pus capăt unei epoci de aur a globalizării, despre care mulți din acea perioadă presupuneau că va dura pentru totdeauna. La începutul anilor 1930, în urma izbucnirii Marii Crize și a tarifelor Smoot-Hawley, importurile Americii s-au prăbușit cu 40% în doar doi ani. În august 1971, Richard Nixon a suspendat în mod neașteptat convertibilitatea dolarului în aur; doar 19 luni mai târziu, sistemul Bretton Woods de rate de schimb fixe s-a destrămat.
Astăzi, o ruptură similară pare tot mai imaginabilă. Întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă, cu viziunea sa de tip sumă-zero, ar continua eroziunea instituțiilor și a normelor. Teama de o a doua undă de importuri ieftine chineze ar putea accelera acest proces. Războiul deschis între America și China pentru Taiwan sau între Vest și Rusia ar putea provoca o prăbușire uriașă.
În multe dintre aceste scenarii, pierderile vor fi mai profunde decât cred mulți oameni. Este la modă să critici globalizarea necontrolată ca fiind cauza inegalității, a crizei financiare globale și a neglijării climei. Dar realizările anilor 1990 și 2000 – apogeul capitalismului liberal – sunt fără precedent în istorie. Sute de milioane de oameni au scăpat de sărăcie în China pe măsură ce țara s-a integrat în economia globală. Rata mortalității infantile la nivel mondial este mai mică de jumătate față de cea din 1990. Procentul populației globale ucise de conflictele bazate pe state a atins un minim postbelic de 0,0002% în 2005; în 1972 era de aproape 40 de ori mai mare. Cercetările recente arată că era „consensului de la Washington”, pe care liderii de astăzi speră să-l înlocuiască, a fost o perioadă în care țările sărace au început să se bucure de o creștere economică ce reducea decalajul față de lumea bogată.
Declinul sistemului amenință să încetinească acest progres, sau chiar să-l inverseze. Odată distrus, este puțin probabil să fie înlocuit de noi reguli. În schimb, afacerile mondiale vor coborî în starea lor naturală de anarhie care favorizează banditismul și violența. Fără încredere și un cadru instituțional de cooperare, țărilor le va fi mai dificil să facă față provocărilor secolului XXI, de la controlul unei curse a înarmării în domeniul inteligenței artificiale până la colaborarea în spațiu. Problemele vor fi abordate de grupuri de țări cu gândire similară. Asta poate funcționa, dar mai des va implica coerciție și resentimente, așa cum se întâmplă cu tarifele de frontieră pe carbon ale Europei sau disputa Chinei cu FMI. Atunci când cooperarea este înlocuită de intimidare, țările au mai puțină motivație să mențină pacea.
În ochii Partidului Comunist Chinez, ai lui Vladimir Putin sau ai altor cinici, un sistem în care forța este legea nu ar fi nimic nou. Ei văd ordinea liberală nu ca pe o punere în practică a idealurilor înalte, ci ca pe un exercițiu al puterii americane brute – putere care acum se află în declin relativ.
Încet, apoi brusc
Este adevărat că sistemul stabilit după Al Doilea Război Mondial a realizat o uniune între principiile internaționaliste ale Americii și interesele sale strategice. Totuși, ordinea liberală a adus și beneficii vaste restului lumii. Mulți dintre săracii lumii suferă deja din cauza incapacității FMI de a rezolva criza datoriilor suverane, care a urmat pandemiei de COVID-19. Țările cu venituri medii, precum India și Indonezia, care speră să-și croiască drum către bogăție prin intermediul comerțului, exploatează oportunitățile create de fragmentarea vechii ordini, dar vor depinde în cele din urmă de menținerea integrării și previzibilității economiei globale. Iar prosperitatea multor părți ale lumii dezvoltate, în special a economiilor mici și deschise, precum Marea Britanie și Coreea de Sud, depinde în întregime de comerț. Susținută de o creștere puternică în America, poate părea că economia mondială poate supraviețui tuturor provocărilor. Nu poate. >>
Creștere malignă: „Succesul” economiei de război a Rusiei a fost foarte exagerat
Articolul Ordinea internațională liberală se destramă încet. Colapsul său ar putea fi brusc și ireversibil apare prima dată în Universul.net.
