cand-e-ok-sa-nu-fim-ok!-cum-deosebim-atitudinea-pozitiva-toxica-de-cea-sanatoasa
Când e OK să nu fim OK! Cum deosebim atitudinea pozitivă toxică de cea sănătoasă

Influencerii și acei guru ai autodezvoltării care au năpădit mediul online propovăduiesc o formă de psihologie pozitivă care poate face mai mult rău decât bine.

Când ai avut o zi proastă, ba chiar un an prost, ți s-a întâmplat să te îndrepți către prieteni sau familie și să fii întâmpinat cu un „zid” de asigurări sterile de genul „nu există o lume perfectă” sau „totul se întâmplă dintr-un motiv”? Poate că ai întâlnit un șef care îți taie cheful de a-i vorbi despre o problemă care te frământă de mult timp când vezi pe ușa lui mesajul „Numai vibrații pozitive!”. Sau ai dat peste una dintre nenumăratele cărți de auto-cunoaştere, cursuri și guru de pe TikTok care promit că o viață fericită depinde doar de o afirmație pozitivă.

Este ușor de înțeles de ce e atât de atrăgătoare ideea că poți obține pe cont propriu fericirea și succesul cu o atitudine potrivită. Chiar dacă afirmațiile făcute de influenceri și tot felul de guru par ridicole și exagerate, mulți s-ar putea gândi, în fond: „Ce rău pot să facă?”.

Presiunea de a fi nerealist de optimist în fața tuturor obstacolelor prezintă o amenințare pentru echilibrul personal și pentru cel colectiv. De aceea, unii experți au început să considere că insistența culturală modernă de a fi mereu vesel este o formă de atitudine pozitivă toxică, scrie Lucas Dixonis, cercetător și profesor la Universitea din Queensland, Australia, într-un articol publicat de Psyche.

Dixonis a experimentat atitudinea pozitivă toxică atunci când era consilier stagiar și avea un supervizor, o femeie, care credea că gândirea negativă este o formă de manifestare a unei boli.

Aceasta considera că oamenii trebuie să se curețe de credințele și amintirile negative și să păstreze o atitudine pozitivă pentru a rămâne sănătoși. Într-o ședință de grup, când un alt stagiar a anunţat că i-a recidivat cancerul, ea i-a retezat-o imediat: „O, tot vii cu lucruri din astea, ajunge!”. Sărmanul stagiar, profund afectat, nu a mai venit la nicio ședință.

Un sâmbure de adevăr și un ghem de probleme

Atitudinea pozitivă toxică nu apare de nicăieri. Există un sâmbure de adevăr în ideea că o atitudine mentală pozitivă poate fi benefică. De fapt, există un întreg câmp de cercetare dedicat acestor beneficii – se numește „psihologie pozitivă”.

Cercetările din această zonă au arătat că persoanele care au o atitudine pozitivă și mai optimistă asupra vieții sunt de obicei mai detașate, mai puțin stresate, mai puțin deprimate și în general se bucură de o sănătate mai bună și au o stare de spirit mai bună. În plus, persoanele pozitive sunt mai atractive pentru ceilalți, iar beneficiile sociale care rezultă de aici sunt, de asemenea, cheia unei stări de spirit bune.

Cu toate acestea, oamenii de știință au criticat descoperirile din psihologia pozitivă pentru că sunt exagerate sau prea simpliste. Este important să înțelegem că ședințele de psihologie pozitivă tind să-i ajute cel mai mult pe cei care sunt deja sănătoși, din punct de vedere mental. Cu alte cuvinte, persoanele care se confruntă cu probleme psihologice intense sau cu circumstanțe negative de viață probabil nu vor obține aceleași beneficii din psihologia pozitivă, în comparație cu urmărirea unor tratamente mai țintite, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală.

Cel mai rău este atunci când oamenii duc gândirea pozitivă la extrem și cred că e răspunsul la orice problemă. Din păcate, milioane de oameni primesc acest gen de mesaj prea simplist despre atitudine pozitivă, arată autorul.

Influencerii online promovează adesea această versiune superficială a psihologiei pozitive. Pentru numeroșii lor adepți, astfel de portrete devin reperul a ceea ce ar trebui să ne propunem cu toții în viață.

După ce au absorbit aceste norme idealizate despre atitudinea pozitivă, oamenii pot ajunge să creadă că reacțiile lor naturale la experiențele dificile, inevitabile în viață (fie că este vorba de doliu, pierderea locului de muncă, pandemii sau eșecuri în relație) sunt greșite. Ei riscă astfel să dezvolte obiceiuri de evitare: negarea consecventă, suprimarea sau evitarea gândurilor și a emoțiilor dificile.

În viață nu avem nevoie mereu de o gândire pozitivă

Desigur, e bine să afișezi un chip fericit pentru a trece printr-o întâlnire grea sau să reinterpretezi pozitiv o situație pentru a face față necazurilor de moment, dar, la un moment dat, cu toții trebuie să ne oprim și să ne rezolvăm problemele.

Evitarea poate întări ideea că există experiențe interioare „rele” care trebuie ocolite. Dar nu este atât de ușor să evităm experiențele noastre interioare. „Ai încercat vreodată să nu te gândești la un elefant violet? Experimentele au arătat că, atunci când oamenii încearcă să facă acest lucru, ajung să se gândească la el mai mult, nu mai puțin”, explică Dixonis. Acest lucru dă mai multă greutate vechii idei a psihiatrului elvețian Carl Jung conform căreia „ceea ce te face să reziști… persistă”, adaugă el.

Catalogarea anumitor gânduri sau emoții drept „bune” sau „rele” poate să creeze și un ciclu nedorit al autojudecării și vinovăției pentru greșeli inexistente.

În plus, efortul suplimentar și energia consumate pentru a evita anumite lucruri gândind pozitiv poate provoca stres.

Paradoxal, acest stres ne duce într-o poziție dificilă din aceleași motive pe care încercăm să le evităm gândind pozitiv.

Un studiu a arătat că persoanele a căror abordare implica evitarea problemelor au raportat situații de viață mai stresante patru ani mai târziu și mai multe simptome de depresie 10 ani mai târziu.

Încercarea de a suprima emoțiile negative a fost, de asemenea, legată de probleme de sănătate fizică și, potențial, chiar și de deces prematur.

Nu toate situațiile din viață necesită o gândire pozitivă. Sunt momente când realitatea sobră, incomodă, este utilă.

De exemplu, sentimentele sau experiențele negative ar putea motiva pe cineva să caute un diagnostic și un tratament pentru boală, să-și rezolve o datorie care se tot mărește sau să pună capăt unei relații proaste.

Uneori trebuie să înfruntăm aspectele incomode ale vieții noastre. Jung a sugerat că lupta pentru perfecționismul moral neagă părțile mai complexe, mai puțin acceptabile din punct de vedere social ale personalității noastre și că aceasta poate împiedica adevărata acceptare de sine și dezvoltare.

Probleme similare apar atunci când proiectăm standarde pozitive rigide asupra celorlalți. Mentalitatea „numai vibrații pozitive” poate împiedica comunicarea deschisă și empatică în mediile sociale și profesionale.

De exemplu, insistarea asupra vibrațiilor pozitive la locul de muncă poate descuraja colegii să-și exprime îngrijorările și poate lăsa neabordate problemele reale. La fel și în relațiile noastre apropiate – uneori oamenii au nevoie doar de a fi ascultați.

Acceptarea întregului spectru de emoții umane, inclusiv a celor care sunt incomode sau dureroase, este vitală pentru o conexiune și înțelegere autentică.

Când a gândi pozitiv înseamnă să te minți

Așadar, cum putem găsi și păstra granița subțire dintre atitudinea pozitivă eficientă și cea excesivă, toxică? Spre deosebire de ceea ce găsiți pe TikTok, răspunsul e nuanțat, arată Lucas Dixonis.

Să analizăm puțin afirmațiile pozitive și tehnicile de vizualizare care sunt atât de populare în rândul influencerilor de pe rețelele sociale.

Cercetările sugerează că afirmațiile pozitive (cum ar fi reamintirea în mod repetat a lucrurilor la care ești bun sau a ceea ce-ți place la tine) îi pot ajuta într-adevăr pe oameni să se simtă mai bine cu ei înșiși, dar beneficiile se văd în principal la cei care au deja o părere mai bună despre ei.

Pentru cei care se confruntă cu o stimă de sine foarte scăzută, afirmațiile pozitive se pot întoarce împotrivă, făcându-i să se simtă mai rău. Acest efect advers poate proveni din disonanța cognitivă care apare când afirmațiile pozitive intră în contradicție cu imaginea de sine a cuiva – dacă o afirmație precum „Îmi place totul despre mine” este clar o minciună, nu numai că te face să-ți amintești toate lucrurile care nu-ți plac la tine, ci te va face să te simți mincinos.

În loc să țintească atitudinea pozitivă constantă, lecția recomandată de multe abordări psihologice moderne – cum ar fi terapia de acceptare și angajament și terapia comportamentală dialectică – se bazează pe importanța acceptării și înțelegerii a modului în care stau lucrurile.

Acestea se concentrează pe a ajuta la construirea unei relații mai pline de compasiune și împăcare cu experiențele noastre interioare.

Strategia poate funcționa deoarece, atunci când diminuăm judecata negativă, gândurile și sentimentele „rele” ajung, în mod paradoxal, să aibă mai puțină putere asupra noastră, permițându-ne să ne desprindem mai repede de experiențele interioare, fără să mai consumăm atâta energie tot căutând să le îndepărtăm cu totul.

Cheia ar putea fi, așadar, abilitatea de a echilibra o perspectivă pozitivă cu acceptarea modului în care stau lucrurile. „Acest lucru îmi amintește că rugăciunea Alcoolicilor Anonimi este la fel de actuală astăzi ca și în prima jumătate a secolului trecut: ‘Dă-mi, Doamne, seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba și înțelepciunea de a afla diferența’”, scrie Lucas Dixonis.

Cum poți găsi înțelepciunea de a cunoaște diferența? Fiecare are propriul drum, iar acest efort este întotdeauna în desfășurare, însă profesorul oferă câteva sugestii bazate pe cercetările și experiențele sale în materie de autoajutorare:

  • Este util să observi când simți presiunea din partea celorlalți pentru a fi pozitiv, fie că e vorba despre prietenii tăi, familia, colegii sau celebritățile de pe rețelele sociale. S-ar putea să observi acest lucru atunci când folosești rețelele de socializare, comparându-te cu ceilalți, de exemplu. În aceste situații, este important să reții că ceea ce vezi este o versiune curățată și selectivă a modului în care oamenii își trăiesc viața. Nu uita, acolo nu este toată povestea!
  • Când oamenii sau grupurile valorifică atitudinea pozitivă și demonizează exprimarea gândurilor sau a emoțiilor negative, acesta este un semnal de alarmă. Uneori, aceste reguli morale stricte sunt folosite pentru a anihila disidența și criticile. Acest lucru nu este foarte sănătos pe termen lung, deoarece înăbușă expresia autentică și împiedică schimbarea. Este bine să ne amintim că există momente și locuri în care gândurile și experiențele negative pot fi, de fapt, utile.
  • Atitudinea pozitivă poate apărea spontan în moduri diferite pentru fiecare dintre noi. Ar putea fi atunci când faci voluntariat, când cânți muzică, plimbi câinele, faci un curs, vorbești cu un prieten sau îmbrățișezi cu sinceritate pe cineva drag. Află ceea ce te face să simți asta și oferă-ți ocazia de a face asta mai des. Pentru mulți oameni, această abordare mai blândă de a fi mai fericit în fiecare zi e mai eficientă decât să adopte o anumită mentalitate sau să gândească neapărat „corect” pentru a fi fericit.

T.D.

The post Când e OK să nu fim OK! Cum deosebim atitudinea pozitivă toxică de cea sănătoasă appeared first on spotmedia.ro.

You May Also Like

Test ieftin și rapid de salivă pentru cancerul de prostată

Oamenii de ştiinţă au dezvoltat un test de salivă, care ar putea…

Ucraina, o nouă problemă! Trebuie să împartă armele occidentale pe categorii: care pot lovi în Rusia și care nu. Cum s-a ajuns aici?

În fața infanteristului se întinde pământul ars, marcat cu trunchiuri retezate de…

Franța, Germania și Polonia, ținte constante ale dezinformării ruse

Înaintea alegerilor europene, Franţa, Germania şi Polonia au devenit „în permanenţă” ţinte…

Fabrica de pensionări anticipate de la Spitalul Gerota. Angajații MAI, pensionați pentru depresie

Este anchetă la Spitalul Ministerului de Interne, Dimitrie Gerota, după ce ofiţerii…