semizeii-populismului.-cum-a-folosit-putin-religia-ca-arma-pentru-a-si-consolida-sprijinul-in-toata-rusia
Semizeii populismului. Cum a folosit Putin religia ca armă pentru a-și consolida sprijinul în toată Rusia

Liderii care pretind că au misiuni divine sunt lideri care caută să își sporească puterea și să își extindă domnia, ideal pe termen nelimitat. Vladimir Putin a atins deja acest obiectiv, iar Narendra Modi și Recep Tayyip Erdoğan se îndreaptă în aceeași direcție. Dar Donald Trump ar putea reprezenta apoteoza populismului religios, scrie Nina L. Hrușciova, pentru Novaia Gazeta Europa.

<< Când Uniunea Sovietică s-a prăbușit și comunismul global s-a retras, mulți au sperat că zilele liderilor autoritari care cultivă „cultul personalității” erau numărate. Ajunseserăm la „sfârșitul istoriei” și democrația liberală câștigase. Tranzițiile regulate și pașnice ale puterii între oficiali aleși democratic urmau a fi norma și nimeni nu va mai fi îndrăznit să pretindă că este infailibil, cu atât mai puțin divin.

În URSS, comunismul a putu fi singura „religie”. Și întrucât era lipsit de Dumnezeu, opozanții săi au concluzionat că antidotul trebuie să fie creștinismul. Primul președinte post-sovietic al Rusiei, Boris Elțîn, și-a afișat spiritul democratic parțial prin faptul că s-a declarat creștin. Astfel, Dumnezeu, iar nu Lenin, a devenit măsura aspirațiilor non-dictatoriale ale liderilor post-sovietici.

Însă actualul președinte al Rusiei, Vladimir Putin, a răsturnat această abordare, ducând evlavia post-sovietică la un nivel evanghelic pentru a-i servi scopurilor dictatoriale. În timpul unei vizite în SUA în 2002, discursul zelos al lui Putin despre cruci și miracole l-a convins pe președintele George W. Bush, un creștin renăscut, că fostul locotenent-colonel KGB avea „inimă și suflet”.

Problema cu liderii extrem de religioși este că aceștia încearcă adesea să-și îmbrace deciziile temporale în absolutismul credinței lor. Acesta este un risc chiar și într-o democrație. Când Bush s-a întâlnit cu Putin, el purta un fel de cruciadă în Afganistan și etichetase Iranul, Irakul și Coreea de Nord drept „axa răului” — o chemare la arme deghizată în avertisment biblic.

Însă pe măsură ce războaiele lui Bush s-au înmulțit și au continuat, capacitatea sa de a atrage credincioșii a slăbit, iar noile alegeri au adus speranța unui leadership mai bun, mai puțin dogmatic. Rusia lui Putin nu este la fel de norocoasă. Spre deosebire de Bush, Putin are puterea de a-și impune zelul după cum consideră el de cuviință, iar alegerile organizate de Kremlin în Rusia sunt puțin mai mult decât un ritual de venerare.

Deși Rusia nu este o teocrație, creștinismul ortodox, ca religie de stat, a devenit aproape la fel de omniprezent precum comunismul odinioară. De exemplu, oficialii statului pot anula o expoziție de anatomie doar pentru că ar putea „insulta sentimentele credincioșilor”. Iar când Putin critică Occidentul, adesea subliniază „decadența” acestuia.

Mai mult, Rusia — o „civilizație distinctă” cu legături istorice cu Imperiul Bizantin — trebuie să conducă în apărarea „valorilor tradiționale” precum heterosexualitatea și familia nucleară.

Putin nu pretinde că este divin, dar afirmă că vorbește în numele divinității. Dacă secretarii generali sovietici erau urmași ai profeților credinței — Lenin, Marx și Engels — Putin este o încarnare modernă a țarilor sfinți — emisarii lui Dumnezeu pe pământ — în special Petru cel Mare și Ecaterina cea Mare. El nu este un fanatic, ci mai degrabă un om al destinului, unicul calificat pentru a purta o cruciadă sacră.

Putin cultivă de multă vreme această imagine. În 2007, un grup de adepți ai Bisericii Ortodoxe Ruse a înființat o nouă sectă bazată pe credința că Putin este reîncarnarea Apostolului Pavel, revenit pentru a lupta împotriva Antihristului.

În anii 2010, Vladislav Surkov, unul dintre consilierii apropiați ai lui Putin de atunci, l-a declarat pe acesta un „cavaler alb” trimis de Dumnezeu pentru a salva Rusia. După invadarea pe scară largă a Ucrainei, în 2022, referințele la Dumnezeu și la legătura specială a lui Putin cu acesta au dominat canalele oficiale.

S-ar putea argumenta că nu este nimic neobișnuit sau ncii problematic în a invoca credința pentru a consola sau motiva oamenii în vremuri de criză; chiar și Stalin a îmbrățișat Biserica Ortodoxă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, deoarece oamenii erau mai susceptibili să sprijine lupta dacă credeau că Dumnezeu este de partea lor. Prin contrast, Putin folosește religia pentru a justifica crearea sau agravarea crizelor.

Putin nu este singur în zilele noastre. De exemplu, prim-ministrul indian Narendra Modi a declarat la începutul acestui an că s-a „dedicat complet” lui Dumnezeu, care l-a trimis „pentru un scop”.

Cu toate că cultul personalității lui Modi nu a reușit să aducă o majoritate Partidului Bharatiya Janata, naționalist hindus, în alegerile generale recente — democrația Indiei nu a urmat complet calea Rusiei — el rămâne cel mai popular lider ales din lume.

Președintele turc, Recep Tayyip Erdoğan, un alt autocrat îmbrăcat în haine democratice, a folosit religia într-un mod similar. De exemplu, în 2020, a declarat moschee cunoscuta bazilică bizantină din Istanbul, Hagia Sofia. Unii dintre adepții săi pretind acum că a fost „trimis de Allah” ca o speranță pentru musulmani.

De la rara înfrângere electorală suferită de Partidul Justiției și Dezvoltării al lui Erdoğan, în aprilie, acesta a accentuat religia prin promovarea unor modificări în curriculumul școlar pentru a pune accent pe studiile religioase și a promova „valorile naționale”.

Apoi îl avem pe Donald Trump, acest „orange Jesus” al dreptei radicale din America. S-ar putea ca Trump să nu cunoască versete biblice, dar știe cum să stârnească fervoarea religioasă pentru a-și uni baza de susținători. Iar pentru susținătorii lui Trump, nicio afirmație nu este prea bizară.

În 2021, de exemplu, sute de teoreticieni ai conspirației, iubitori de Trump, s-au adunat în Dallas, Texas, pentru „a doua venire” nu a lui Iisus, ci a lui John F. Kennedy, Jr., despre care credeau că va deveni vicepreședinte atunci când Trump va fi inexplicabil reinstalat în funcția de președinte.

Liderii care pretind că au misiuni divine sunt lideri care caută să-și mărească puterea și să-și extindă stăpânirea, ideal pe termen nelimitat. Putin a atins deja acest obiectiv, iar Modi și Erdoğan au mers în aceeași direcție. Dar Trump ar putea reprezenta cel mai grav pericol. Nu poate fi ignorată posibilitatea ca, dacă va câștiga președinția în noiembrie, SUA să nu mai organizeze alegeri în 2028. >>

În realitate, Putin a atins de peste 20 de ani bătrânețea lui Biden

Articolul Semizeii populismului. Cum a folosit Putin religia ca armă pentru a-și consolida sprijinul în toată Rusia apare prima dată în Universul.net.

You May Also Like

Casa Albă critică vizita efectuată de Viktor Orban în China

Statele Unite sunt „preocupate” de vizita premierului ungar Viktor Orban în China…

Legiştii nu sunt de acord cu OUG 84/ 2024: Testarea toxicologică în afara sistemului medico-legal, improprie/ Rezultatele, extrem de contestabile

Consiliul superior de medicină legală a transmis, duminică după-amiază, că nu a…

Un membru al US Navy a încercat să acceseze dosarele medicale ale lui Joe Biden

Un marinar al US Navy a încercat să acceseze dosarele medicale ale…

Adio „bilet câștigător”? Ar putea discipolul să-și distrugă maestrul în cursa pentru alegerile prezidențiale din Franța?

O rivalitate emergentă ar putea distruge „biletul câștigător” al extremei drepte franceze,…