un-iad-al-psihiatriei-punitive-marturiile-groaznice-ale-unor-detinuti-care-au-trecut-printr-un-spital-penitenciar-din-krasnoiarsk.-„daca-nu-te-supuneai,-te-violau”

Spitalul regional de tuberculoză din Krasnoiarsk este cea mai mare unitate medicală pentru deținuți din regiune. Majoritatea pacienților ajung acolo pentru tratament. Cu toate acestea, spitalul are zone izolate în care deținuții care sunt considerați drept scandalagii de către șefii Direcției din Krasnoiarsk a Serviciului Federal de Penitenciare sunt bătuți, torturați și înfrânți prin utilizarea psihiatriei punitive. The Insider au luat legătura cu persoane care au experimentat sau au fost martori la violențe la KTB-1 și a aflat cum au fost folosite neurolepticele pentru a transforma oameni sănătoși în „legume”, cum a fost încurajată violența fizică și sexuală de către ofițeri de rang înalt din penitenciare și de ce este mai ușor să ucizi o persoană cu impunitate într-un spital penitenciar decât oriunde altundeva, notează The Insider, într-un material publicat în rusă și engleză.  

<< În scopul de a distruge voința deținuților sau de a-i recruta ca agenți, aceștia sunt aduși la KTB-1 din diverse instituții corecționale din regiunea Krasnoiarsk și, uneori, din alte regiuni. Sunt utilizate trei metode principale de constrângere. În primul rând, violența directă, inclusiv cea cu caracter sexual, care este utilizată în celulele de transport (denumirea dată celulelor destinate deținuților care așteaptă transportul în închisoare). În al doilea rând, psihiatria punitivă, cu o zonă de spital dedicată (secția psihoneurologică, sau PNW) utilizată în acest scop. În al treilea rând, condamnații numiți „vagabonzi”, invocându-se „crezul” și „codul hoțului”, și aceștia execută ordinele administrației închisorii și ale Direcției din regiunea Krasnoiarsk a Serviciului Federal Penitenciar la KTB-1.

Este posibil ca mulți dintre cei care ajung la KTB-1 pentru tratament să nu știe că deținuții sunt bătuți și violați, iar persoanele sănătoase sunt injectate cu cele mai puternice medicamente psihotrope într-o secție aflată chiar lângă ei.

KTB-1 devine adesea unul dintre cercurile iadului pentru cei trimiși la unitatea de tortură EPKT-31, despre care The Insider a relatat anul trecut. Deținuții se mutilează, tăindu-și venele sau înfingându-și cuie sau alte obiecte ascuțite similare în corp pentru a evita să fie torturați la EPKT-31. Dar, ca urmare, sunt duși la KTB-1 și supuși acolo la un alt tip de tortură.

Alexander: „O persoană sănătoasă este transformată într-un invalid”

Adus la KTB-1 de trei ori: prima dată în 2017 și apoi de două ori în 2019. Primele două dăți, a fost operat în spital pentru că își înfipsese ace în corp pentru a evita tortura. A treia oară, în septembrie 2019, a fost adus pentru a fi pedepsit: a fost bătut, legat de un pat și injectat cu neuroleptice. Numele său adevărat a fost schimbat de către The Insider, din rațiuni de siguranță.

„Există o secție psihoneurologică în KTB, unde sunt trimiși cei pe care GUFSIN (Direcția principală a Serviciului Federal Penitenciar din Krasnoiarsk – n.r.) îi percepe ca fiind scandalagii. Acolo era un escroc, Lîonia, poreclit Maleț, un «vagabond», care controla totul, iar de restul se ocupau «activiștii» (deținuții care ajută administrația – n.r.). Oamenii erau aduși acolo pentru a fi torturați.

Am urcat în secție. Într-un loc în care nu existau camere de luat vederi, am fost atacat de «activiști», aceasta este practica lor. M-au legat de un pat, medicul, care lucrează pentru GUFSIN, a venit și mi-a făcut o injecție. Mi-am petrecut toată noaptea cu articulațiile contorsionate, mă simțeam încețoșat, îmi venea chiar să mor. M-au injectat cu medicamente timp de 24 de ore, apoi m-au dezlegat de pat. În total, am stat acolo 14 zile.

În KTB, există o întreagă bandă de «presori» (deținuți care sunt instruiți de administrație să abuzeze fizic alți deținuți – n.r.) care operează în secție. Medicii sau agenții le spuneau pe cine să bată, iar ei o făceau.

Întotdeauna erau unii oameni legați de paturi atât de strâns, încât mâinile le deveneau albastre. Erau injectați cu Haloperidol, Azaleptin, Aminazin. Ca urmare, o persoană se răsucește și țipă. Vin la el și îl bat, își vântură organele genitale prin fața pacientului.

PNW este o casă de nebuni în interiorul spitalului. Poți înnebuni acolo. Cei mai răi și mai nebuni oameni sunt în PNW. Cei mai lipsiți de scrupule «presori» și cele mai înverșunate «curve» (în vocabularul închisorii – cei care merg împotriva codului hoților – n.r.) Te leagă cu cureaua și îți spun: «O să te transformăm într-o legumă». Și încep să-ți facă injecții. O persoană poate sta legată de pat timp de zece zile plângând, săracul. Când este dezlegat, salivează ca un zombi. Dacă îi faci destule injecții, nu va mai opune rezistență pentru tot restul vieții. Creierul funcționează defectuos, iar oamenii se transformă în zombi amorfi, care nu pot decât să mănânce, să bea, să doarmă și să meargă la toaletă. Un astfel de deținut nu va fi capabil să facă nimic. O persoană sănătoasă este transformată într-un invalid. Dacă nu ai o familie care să te ajute, va dura o săptămână pentru a te transforma într-un zombi pentru tot restul vieții tale.

Fiecare unitate penitenciară din regiunea Krasnoiarsk amenință deținuții cu trimiterea în PNW. Am fost eliberat în urmă cu un an din Penitenciarul 7, unde au dus deținuții la PNW și apoi au arătat videoclipuri cu ei spălând urina (o astfel de demonstrație a procedurii umilitoare era probabil necesară pentru a arăta că acei deținuți s-au alăturat castei penitenciare a «rușinii» – n.r.). Astfel de deținuți fie nu se mai întorc niciodată, fie se întorc ca «legume».

În KTB-1 exista, de asemenea, o celulă de transport în care se desfășurau «presorii». Existau, de asemenea, secții «liniștite», unde bătăușii te legau cu cureaua, te băteau și apoi te filmau. Ceea ce se practica la KTB era următorul lucru: dacă o persoană își uita ceașca de ceai sau de cafea pe noptieră, o duceau în celula de transport, unde bătăușii o băteau și o obligau să își ceară scuze pe video. Aceste înregistrări video erau apoi difuzate în toate camerele de spital. Secția de psihoneurologie nu avea nicio legătură cu lumea exterioară, dar celelalte secții aveau televizoare, iar toți cei de acolo trebuiau să se uite. «Țapii» (deținuții care cooperează cu administrația – n.r.) stăteau în apropiere și se asigurau că masele se uită, iar cei care refuzau să se uite erau imediat duși în celula de transport și erau bătuți acolo.”

Vladimir: „Dacă nu te supuneai, nu numai că te injectau, dar te și violau”

A fost adus la KTB-1 de mai multe ori între 2014 și 2020. Potrivit acestuia, tortura, umilința și presiunea de la KTB nu au încetat nici până în prezent. În 2020, a fost legat de patul său și injectat cu medicamente psihotrope. A fost amenințat cu violul.

„În timp ce mă aflam în KTB, am observat cum era organizat sistemul angajați de către Direcția din Krasnoiarsk a Serviciului Federal de Penitenciare, cum funcționau ofițerii, informatorii și „presorii”. În PNW, am văzut o mulțime de deținuți care erau legați și injectați cu medicamente psihotrope pentru că încălcau regulile sau refuzau să se conformeze cerințelor administrației. Există o celulă de transport în KBT-1, unde condamnații sunt aduși pentru a fi pedepsiți. Există celule de tortură în care condamnații, care lucrează cu administrația, îi forțează pe alți deținuți să depună mărturie, îi filmează, îi forțează să își ceară scuze, îi intimidează cu penisul și îi violează, îi bat, îi leagă. Toate acestea se fac acolo tot timpul.

Un ofițer de penitenciare vizitează secția și vorbește cu tine. Dacă nu ești de acord cu el sau dacă încalci vreo regulă, de exemplu dacă stai pe pat, te scoate din salon și îți face lucruri. Ofițerii lucrează împreună cu personalul spitalului și te amenință: „Ar fi bine să cooperezi cu administrația, altfel vei fi violat”. Iată cum funcționează Direcția: există escroci (așa cum se numesc ei înșiși) în Penitenciarul 17, în SHU și în KBT-1. Îți spun dacă ai făcut ceva greșit, te bat, scriu rapoarte care spun că ești așa și pe dincolo și că nu ai ce căuta „printre oameni”. Poate că escrocii ocupă anumite funcții acolo, dar nimeni nu știe cu siguranță. Când vin în vizită agenții de la Departamentul de Crimă Organizată al Direcției [Serviciului Federal de Penitenciare din Krasnoiarsk], care supraveghează spitalul, se întâlnesc întotdeauna cu escrocii. Ei le spun ce să facă, pe cine să amenințe, de cine să scape. Mai întâi, [Aleksandr Iurievici] Slepov a fost un astfel de agent, apoi Suleimanov, Burnasenko. Escrocii petrec ani de zile în KTB – vreo cinci sau șase ani. Și uneori pleacă și se întorc o săptămână mai târziu. Nu sunt bolnavi, nu sunt tratați acolo, ei doar „mențin ordinea și regimul”. Iar deținuții bolnavi sunt învățați să facă ceea ce le spune administrația.

Lîonia Maleț, Kostea Bașka, ei sunt escroci, toți lucrează împreună. Sunt multe secții acolo, ei controlează masele pentru a le împiedica să se revolte, pentru a le face să se conformeze tuturor cerințelor administrației și regimului, care nici măcar nu ar trebui să existe. Ori de câte ori o persoană care a fost adusă la Direcție – fie la Centrul de Detenție 1, fie la închisoarea de tranzit, unde există și celule de tortură – refuză să coopereze cu ei, este trimisă la spital în 95% din cazuri. Aproape toți deținuții care vin din altă regiune și care sunt percepuți ca fiind scandalagii sunt trimiși la acel spital pentru a fi pedepsiți. La început, un ofițer de penitenciare încearcă să-l facă să-și vină în fire, iar dacă nu reușește, atunci poate recurge la diferite metode de constrângere.

Dacă o persoană cu autoritate penală vine dintr-o altă regiune, un ofițer îl convoacă și îi spune: „Ar trebui să te comporți în felul acesta sau în felul acesta”. Încearcă să-l convingă, spunându-i: „Mai bine îți ispășești pedeapsa în liniște și cooperezi cu noi, și vei fi bine, vei fi un „vagabond”, vei putea rezolva probleme, te vei odihni în spital”. Dacă refuză, încep să facă presiuni asupra lui la KTB cu ajutorul infractorilor locali – îl bat sau îi fac alte lucruri.

Personalul medical vede acest lucru și știe totul, dar toată lumea tace. Nimeni nu spune nimic despre asta, încă se întâmplă așa, cel puțin așa a fost în 2020. Pe atunci m-au legat de un pat în PNW. Te leagă, te încătușează la pat și pun un deținut să te supravegheze. Încearcă să te sperie, fluturându-și penisul spre tine. Ți se spune că, dacă nu te supui, nu numai că vei fi injectat cu droguri, dar vei fi și violat. Cum se întâmplă asta? Își scot penisurile și te sperie, încep să vină la tine, îți rup pantalonii și ți-i dau jos. Unul dintre ei spune: „Acum am să te violez”. După aceea, victima acceptă condițiile lor pentru a nu fi violată.

PNW este o secție psihoneurologică separată, are multe camere, iar în fiecare dintre aceste camere sunt oameni legați de paturi, injectați și lăsați neajutorați. Odată a fost adus acolo un bărbat care se tăiase, își tăiase venele în Centrul de Arestare Preventivă nr. 1. În KTB l-au legat și l-au injectat, apoi escrocii au vrut să vorbească cu el ca să înțeleagă de ce s-a tăiat, iar apoi au emis un mesaj în care îi spuneau că „nu trebuie să fie printre oameni”, că este un nenorocit și că nu are ce căuta, că trebuie tratat ca un „blănos” (o categorie de deținuți care nu au dreptul să aibă opinii sau să voteze – n.r.).

Direcția [a Serviciului Federal Penitenciar din regiunea Krasnoiarsk] și administrația locală – Svetlovski, șeful adjunct al spitalului pentru securitate și activitate operațională; Smirnov, șeful departamentului operațional – toți cei care au fost acolo tot timpul, supraveghează și ei activitatea: în fiecare săptămână îi convoacă pe acești escroci și le ascultă rapoartele despre ce s-a întâmplat și cine ce a spus. Escrocii le fac munca operațională, ei și „activiștii” sunt ochii și urechile lor. Dacă o persoană este văzută ca fiind un scandalagiu și este greu de manevrat, ei scapă rapid de ea sau îi creează probleme, nu îi dau timp să se însănătoșească. Ei fac tot felul de videoclipuri în care îi obligă pe deținuți să își ceară scuze administrației și să promită că se vor supune regimului. Toate acestea se fac sub presiune fizică sau psihologică, sub amenințări cu violul. Apoi, aceste videoclipuri sunt difuzate în fiecare seară pe camerele de supraveghere pentru a-i intimida pe ceilalți deținuți. Oamenilor li se ordonă să iasă din camerele lor pentru a se așeza pe un scaun sau pentru a sta în picioare și a viziona aceste videoclipuri, chiar dacă tocmai au suferit o intervenție chirurgicală.”

Grigori Garkușa: „Este un lung lanț de comandă, de la cel mai mic doctor până la cel mai înalt general”

A fost adus la KTB-1 în februarie 2019. A fost dus la Centrul de Detenție 1 pentru tortură, iar pe drum s-a mutilat. Potrivit acestuia, publicitatea l-a salvat de represaliile din KTB. Soția lui Grigori a scris plângeri, iar el însuși a înmânat un bilet de adio avocaților pentru drepturile deținuților, în care spunea că șefii coloniei penitenciare în care își ispășea pedeapsa cu închisoarea sunt vinovați în caz că va muri.

„KTB-1 este o unitate separată, este cea mai dură. Dacă un deținut încalcă regulile, el poate fi dus imediat în celula de transport, unde „directorii” (deținuții care cooperează în mod deschis cu administrația, a căror sarcină este de a-i forța pe ceilalți deținuți să respecte regimul și alte cerințe ale administrației și de a extrage informații de importanță operațională – n.r.) îi bat pe oameni și pot folosi chiar violența [sexuală]. Un agent operativ vine și spune: „Te ducem acolo, iar presorii te vor viola așa, pur și simplu”. Medicii de la KTB au „undă verde”. Orice deces poate fi ușor trecut cu vederea într-un spital, dar dacă există un rezultat letal într-un centru de detenție preventivă, este mult mai greu de făcut asta. Așa că te duc la KTB și, dacă ți se întâmplă ceva, vor raporta pe hârtie că ai murit din cauza unei insuficiențe cardiace sau că ai suferit un fel de operație, căreia nu i-ai supraviețuit.

Când m-au adus cu ace pe care mi le băgasem în corp, mi-au sugerat o operație. Am refuzat mâncarea, am refuzat să urc în salon și am refuzat și operația, iar fără consimțământul meu scris nu puteau să o facă. Am refuzat să le dau consimțământul până când am fost sigur de siguranța mea. Cunosc cazuri în care oamenii au fost supuși unei operații și au murit. Am crezut că voi fi ucis, poate cu un cuțit de chirurg, așa că nu mi-am dat consimțământul.

Un operator a intrat, nu s-a prezentat și a spus: „Ce încerci să faci? Vreți să-ți aranjăm o întâlnire cu escrocii?” Am spus: „Încerc să mă mențin în siguranță. Vreau să mă lăsați în pace. Nu vreau să colaborez cu administrația. Vreau doar să-mi ispășesc pedeapsa, atâta tot.” El a spus: „În regulă, bine, dar îi vei lăsa pe doctori să te opereze?” Iar eu am întrebat: „Cine este șeful instituției? Dacă există o asigurare din partea lor că nu mi se va întâmpla nimic, atunci da. Am nevoie de asigurări că nu mă vor ucide”. El a spus: „În regulă, voi vorbi cu cei mai înalți. Am auzit cererea dumneavoastră, înțelegem că nu vreți să cooperați, dați-ne doar consimțământul pentru operație.” Iar eu am răspuns: „Și care sunt garanțiile? Nu pot avea încredere în voi”. În cele din urmă au adus un „vagabond” de la TBW (serviciul de tuberculoză – n.r.), Tiberiu din Makhachkala cred că îl chema, și mi-a spus: „Garantez pentru ei, îți dau cuvântul meu că nu ți se va întâmpla nimic. Du-te la secție, eu sunt șeful acolo, vei avea pur și simplu o operație, nimic altceva. Am vorbit cu polițiștii și ei mi-au spus să vorbesc cu tine.” Atunci am consimțit la operație. Făcusem pneumotorax, starea mea de sănătate se deteriora și nu mâncasem nimic încă, așa că nu știau ce să facă.

Am aflat mai târziu de ce se temeau să mă omoare – pentru că soția mea depusese plângeri. Eram în registrul Gulagu.net, iar ea a vorbit cu activiști pentru drepturile omului – Anton Drozdov și Vladimir Osecikin. Ei au monitorizat șederea mea în Kranoiarsk, iar asta i-a făcut pe agenți să acționeze cu prudență, cred. În plus, când am părăsit colonia, am trimis o scrisoare de sinucidere prin intermediul activiștilor pentru drepturile deținuților, în care am scris că, dacă mi se întâmplă ceva, moartea mea ar trebui să fie pusă pe seama lui Belîakov (Anton Viktorovici, pe atunci șef al departamentului operațional al IK-15 – n.r.), Lapșin (Dmitri Sergheevici, șef al IK-15 – n.r.) și așa mai departe. Și pentru că am făcut acești pași, majoritatea lucrurilor care se întâmplă de obicei la KTB nu mi s-au întâmplat mie. Dacă aș fi procedat altfel, aș fi ajuns în PNW și m-aș fi întors „legumă”. Am întâlnit o mulțime de oameni care au trecut prin PNW. Am văzut oameni care au fost injectați cu medicamente psihotrope și este înfricoșător, nu vreau să fiu așa. Nu te vor lăsa să mori intenționat, dar nici nu vei mai fi aceeași persoană care erai înainte. Când îi vezi pe cei care au trecut prin asta, înțelegi că nu este o glumă.

 

Era un puști care stătea cu mine în secție (la KTB – n.r.), îl chema Vasili. La ora opt seara trebuia să ne uităm la știrile locale, pe care personalul spitalului le inventa și le producea singur. Vasili nu a participat la vizionare. Avea febră, așa că s-a îndreptat pur și simplu spre camera sa pentru a se întinde. Un inspector care trecea prin zonă l-a văzut. Vasilii i-a spus că avea febră. Inspectorul l-a luat, l-a dus în celula de transport, acolo l-au lucrat presorii, iar el s-a întors cu scuze. A doua zi au arătat un clip video cu el cerându-și scuze și explicând ce se întâmplase pe camerele de supraveghere. A fost umilitor. Și s-a întâmplat într-un spital în care oamenii ar trebui să primească tratament medical. Acesta este genul de tratament pe care îl primesc acolo oamenii bolnavi.

Dacă începi să ripostezi în vreun fel, dacă nu ți-e frică sau dacă îndrăznești să le iei fața „presei”, administrația își are proprii mincinoși, precum Tiberiu din Makhachkala, Stas Ilanski și alții. Mai întâi obții o audiență cu administrația, iar ei te pot băga într-o celulă cu acei presori sau te pot duce la „fluorografie”. Când m-am dus acolo, i-am văzut pe Tiberiu, Stas și Doțent, iar ei mi-au spus: „De ce ești așa revoluționar? Nu ați putut găsi un teren comun?” Au scris un mesaj pentru a împiedica contactul meu cu populația generală, astfel încât membrii populației generale să nu învețe nimic de la mine, iar administrația să aibă în continuare o influență asupra lor.

Un prieten de-al meu și-a tăiat venele, iar când l-au închis în PNW, a refuzat să mănânce acolo. Exista o celulă în care te legau și îți injectau Madame Depo (un neuroleptic cu acțiune prelungită – n.r.), iar toate articulațiile ți se răsucesc și te doare totul timp de 24 de ore. Aduc un deținut „rușinat” în camera ta să te hrănească cu lingurița. În timp ce te hrănește, ușa este deschisă și s-ar putea să treacă cineva din colonia ta, care te cunoaște. Poate chiar să fie adus intenționat în camera ta și să i se spună: „Uite, uite. Trebuie să le spui tuturor că Vasia a fost hrănit de un deținut „rușinat”. Ați văzut asta? Noi spunem adevărul. Ești un deținut decent, nu-i așa?” – „Da, sunt.” – „Trebuie să spui tuturor. Dacă nu o faci, îi vei lua locul și vom avea un deținut „rușinat” care te va hrăni cu lingurița. Asta e ceea ce vrei?” – „Nu, nu este.” Și gata, deținutul decent se întoarce în colonie, le spune tuturor cum l-a văzut pe Vasia hrănit cu lingurița de un deținut „rușinat”, astfel încât Vasia nu va mai putea sta cu deținuții decenți. Există tot felul de trucuri și metode de constrângere, și trebuie să fii o persoană foarte puternică și dură pentru a nu ceda.

Te torturează și te chinuie în SHU, dar chiar dacă te ucid, vor face să pară o sinucidere. Într-un fel sau altul, încearcă să te ducă la KTB, pentru ca medicii să poată scrie un certificat care să spună că ai murit din cauza unei boli. Este mai ușor să te ascundă la KTB. Te vor băga în celula de transport – în acest fel nu ești înregistrat în nicio secție de spital, se presupune că ești transportat între instituții, dar poți petrece o lună, două sau trei în acea celulă. Conform legii, după 21 de zile trebuie să fii eliberat din acea celulă, așa că te urcă în secție pentru o zi prin camera de urgență, apoi te întorc în celula de transport. Și acolo sunt medici care ar trebui să te ajute, dar se uită la tine de parcă ai fi de prisos.

Da, am fost condamnați, am comis ilegalități – unii dintre noi au ucis, alții au jefuit, dar am fost pedepsiți pentru faptele noastre. Dar când se comit crime similare împotriva ta, pretinzând că este legal și spunând că se face de dragul corecției, nu poți înțelege de ce puterea executivă merge împotriva legii, încălcând regulile și principiile umanității. Cei care ar trebui să aplice legea o încalcă prin intimidarea, torturarea, umilirea și uciderea oamenilor, și încă sunt plătiți pentru asta. Și ei pur și simplu râd de asta. Probabil că asta au făcut și naziștii. Este înfricoșător și deprimant.

Moscova trage sforile. FSB se află în spatele tuturor acestor lucruri. Este o bandă rulantă pe care își fabrică agenții. Un adevărat gulag. Se face totul pentru a rupe voința deținuților înainte ca aceștia să fie eliberați. Nimeni de acolo nu vorbește despre reeducare. Totul este o prostie. Sistemul a fost construit pentru a distruge, pentru a rupe oamenii.

Este un program conceput pentru a ține masele sub control. Un lagăr de închisoare este o copie mică a unui oraș și poate a întregii țări. Pe atunci, nu se făcea nimic fără știrea lui [Nikolai Leonidovici] Vasiliev, șeful GUFSIN din Krasnoyarsk Krai (care a fost numit șef al Direcției Operaționale Principale (GOU) a Serviciului Penitenciar Federal în 2022 – n.r.). Este un lanț de comandă lung, de la cel mai mic medic până la cel mai înalt general. Toată lumea știe totul și totuși închide ochii. Chiar și infirmierii știu tot ce se întâmplă, altfel nu ar putea lucra acolo. Cred că este un program guvernamental pentru a controla masele.”

Evgheni: „Au spus că mă vor bate și viola”

A fost adus la KTB-1 în decembrie 2017. Înainte de asta, Evgheni fusese deja în spital, iar când s-a întors în colonie, a scris mai multe plângeri despre un medic de la KTB-1. El a scris că spitalul nu i-a oferit asistență medicală, că încăperile spitalului erau prea aglomerate, că nu exista ventilație etc. Când a fost trimis a doua oară la KTB, era sigur că a fost dus acolo pentru tratament. Cu toate acestea, s-a dovedit că au decis să facă presiuni asupra lui pentru a se scuza în fața camerei de filmat pentru că a îndrăznit să scrie plângeri.

„În KTB am fost în secția de boli infecțioase nr. 2. Imediat ce am ajuns acolo, „stewardul” a venit în camera mea. Un „steward” este un lucrător al administrației, de asemenea un deținut, care asigură servicii speciale pentru administrație. Mi-a spus că urmează să fiu transferat într-o celulă de transport și că acolo va trebui să îmi cer scuze în fața camerei. L-am întrebat pentru ce trebuie să-mi cer scuze. Mi s-a spus că trebuie să-mi cer scuze pentru că am scris plângeri și că mă vor filma în timp ce recunosc că le-am scris ilegal. De asemenea, trebuia să îi avertizez pe ceilalți deținuți să nu scrie astfel de plângeri. Am spus că nu voi face asta. La aceasta, „administratorul” mi-a răspuns că, dacă nu o făceam, aș fi avut probleme. Am refuzat în continuare: „Nu-mi pasă, să facă ce vor, dar nu-mi voi cere scuze”. După aceea, „stewardul” a plecat.

A doua zi, supraveghetorul care se ocupa de secția de boli infecțioase a venit la mine și mi-a spus: „Trebuie să rezolvăm problema. Dacă nu-ți ceri scuzi acum, toți deținuții de aici vor începe să aibă probleme”. A amenințat că le va interzice tuturor deținuților de la KTB să primească vizitatori, să dea telefoane și să facă cumpărături, toate acestea din cauza refuzului meu de a-mi cere scuze. I-am răspuns: „Nu este problema mea, nu am de gând să fac nimic, du-te și rezolvă tu însuți problema.” După aceea, supraveghetorul a plecat. O oră mai târziu, „supraveghetorul” a venit și mi-a spus că, dacă nu-mi cer scuze în fața camerei chiar acum și nu rezolv problema cu administrația, mă vor duce într-o celulă de tortură și mă vor bate. Am spus că nu am de gând să-mi cer scuze.

A doua zi, administrația KTB-1 l-a trimis pe „steward” în camera mea. Încă o dată am spus că nu-mi voi cere scuze. În a treia zi, administrația a scos toate echipamentele – radiouri, cazane, fierbătoare și televizoare – din cele două aripi de boli infecțioase ale spitalului. Tuturor deținuților care se aflau în spital li s-a spus că acest lucru s-a făcut pentru că am refuzat să-mi cer scuze în fața camerei. I-au avertizat pe deținuți că le vor interzice să dea telefoane, să facă cumpărături sau să primească vizitatori. Și au făcut-o.

Când am văzut că se comiteau acțiuni ilegale împotriva mea și a celorlalți, am scris o cerere și m-am dus la director. Când am intrat în birou, l-am văzut pe directorul interimar al KGB-1, Smirnov, care era pe atunci șeful secției operaționale a KTB-1. Nu-mi amintesc inițialele lui Smirnov. Abia intrasem în încăpere când a început să țipe la mine și să mă intimideze. Mi-a promis că, dacă nu îmi voi cere scuze în fața camerei, voi fi transferat în celula de transport, unde voi fi bătut și violat. Am spus că nu-mi voi cere scuze. Smirnov a aruncat cu insulte la adresa mea, dar nu am cedat provocărilor sale. Înainte de a mă trimite la închisoare, mi-a spus că am 24 de ore să mă gândesc.

Dimineața am fost ridicat pentru transport și dus, în ciuda faptului că până în ziua de azi sunt bolnav de o boală infecțioasă. Înainte de a pleca, am fost abordat de Tatiana, o doctoriță cunoscută de la secția de boli infecțioase, o fată dolofană. Ea mi-a spus: „Nu pot să te las să rămâi aici să te tratezi. Am înțeles că ai o boală. Ar trebui să scrii o cerere cândva în timpul transportului următor, te vor trimite la KTB-1, iar eu te voi trata atunci”. De data aceasta, a spus ea, fusese emis un ordin operațional în ceea ce mă privește, iar eu fusesem adus la spital pentru a mi se face operație. După aceea, ea și-a luat rămas bun, iar eu am plecat pentru a fi transportat la IK-16.

Ca urmare, am petrecut cinci zile în KTB-1 și nimeni nu m-a tratat, în ciuda faptului că am ajuns din cauza bolii. Această informație este consemnată atât în fișa mea medicală, cât și în documentele care sunt disponibile la KTB-1. După aceea, nu m-am mai dus acolo pentru tratament, mă temeam pentru viața mea.

La o lună după aceea, l-au dus acolo pe prietenul meu S. Și el își ispășea pedeapsa în Penitenciarul nr. 16. Acolo au pus presiune psihologică asupra lui, l-au bătut, i-au făcut lucruri. Deși s-a dus acolo pentru tratament medical. De asemenea, i-au dus acolo pentru pedeapsă pe T.U. și Z.M., deținuți de la IK-16, și mulți alții. Îi cunosc personal pe toți.

Toate acestea se fac pentru a-ți distruge voința. Apoi este mai ușor să faci o persoană condamnată să semneze documente privind cooperarea cu administrația sau renunțarea la codul hoților.”

Viaceslav Kononenko: „Totul se face sub conducerea medicului șef Pidorenko”

Un fost deținut care a stat în KTB-1 de mai multe ori.

„Condamnații sunt aduși în secția psihoneurologică de la KTB-1 la ordinul GUFSIN din regiunea Krasnoiarsk. Acolo, medicii le injectează condamnaților medicamente psihotrope, transformându-i în „legume”. Nu pot spune de ce personalul medical execută ordinele GUFSIN-ului, însă ei și GUFSIN-ul au o relație strânsă. Toți membrii personalului din secție sunt conștienți de ceea ce se întâmplă, pentru că este imposibil să nu se vadă. Atunci când există un deținut legat de patul său, acest lucru este destul de evident în timpul rondului. Toată lumea îl vede și nimeni nu are nicio întrebare în legătură cu acest lucru.

 

Medicul-șef [Evgheni] Pidorenko nu este implicat direct, dar totul se întâmplă sub conducerea sa. Nu injectează el însuși pacienții, există asistente pentru asta. Dar cine le dă instrucțiuni? Psihiatrul? Medicul-șef? Operatorul? Unele dintre instrucțiuni pot fi date de către operatori.”

Dr. Mengele din Krasnoyarsk

Evgheni Pidorenko, șeful PNW, a semnat rapoarte clinice care sugerau ca persoanelor sănătoase din punct de vedere mental să li se prescriu cele mai puternice medicamente psihotrope, relata Novaia Gazeta în 2017, în articolul care descria modul în care Zelimkan Medov, condamnat în cazul invaziei din Ingușetia, a fost torturat la KTB-1:

„Tratament în curs de desfășurare: Aminazin până la 250 mg, Haloperidol decanoat 100 mg, Haloperidol până la 10 mg, Triftazină 10 mg, Neuleptil până la 20 mg, terapie antituberculoasă”, se arată în extrasul din raportul clinic.

Liubov Vinogradova, director executiv al Asociației Independente de Psihiatrie din Rusia, la cererea jurnaliștilor de la Novaia Gazeta, a examinat scrisorile lui Medov și înregistrările de tratament făcute de acesta și a confirmat că „nu au fost înregistrate tulburări psihice pronunțate la internare”. Aminazinul este folosit în cazuri de agitație psihomotorie severă; în cazul lui Medov ar fi putut fi folosit o singură dată și în doze mult mai mici. Decanoatul de haloperidol este unul dintre cele mai puternice medicamente prescrise pentru halucinații auditive, iar el nu a avut niciuna. I se ordonase să ia o cură lungă de Neuleptil ca reglator comportamental, dar a fost externat cu recomandarea de a lua Aminazin înainte de somn și de a se injecta Haloperidol de două ori pe lună. Este foarte posibil ca el să respingă tot acest tratament. Îngrijirea în ambulatoriu ar trebui să fie oferită numai pe baza unui consimțământ voluntar informat.

La KTB-1, Medov a fost supus acelorași metode de tratament ca și ceilalți foști deținuți cu care The Insider a vorbit. Medov a descris, de asemenea, modul în care a fost hrănit cu forța cu terci pe cale anală:

„Pe 24.04.2017, inspectorul m-a condus afară din TLO-7: „Aveți vizitatori”. Este PMC (Comisia de Monitorizare Publică), am crezut. Am ajuns la intrarea în PNW, iar în acel moment „administratorul” și un infirmier m-au prins de încheieturi, m-au dus în camera 13, m-au legat de pat, mai întâi cu fața în sus, iar apoi, când am refuzat să închei greva foamei, m-au întors cu fața în jos. După aceea, „stewardul” și un deținut „rușinat” (cu infirmierul stând doar într-o parte) au încercat să mă hrănească forțat pe cale anală (îmi este rușine să descriu, dar trebuie să o fac): au turnat „terci” lichid (borș sau ceva asemănător) într-o sticlă cu apă fierbinte și mi-au băgat cu forța o pipetă de plastic dur în fund (m-a durut foarte tare, dar am tăcut pentru că îmi era prea rușine să vorbesc), dar nu au putut să toarne terciul înăuntru. După mai multe încercări, au plecat, apoi au adus mai mulți deținuți „rușinați” cu farfurii și m-au amenințat că le vor folosi pentru a mă hrăni (turnându-mi terciul în gură și astfel mă vor retrograda la statutul de „rușinat”). Ca răspuns, nu am făcut decât să-i batjocoresc: „De ce sunt farfuriile voastre goale?””

Informațiile despre tortură și abuzuri în KTB-1 sunt confirmate și de foștii membri ai PMC din regiunea Krasnoiarsk. Memorandumurile scrise de fostul președinte al PMC, Valeri Slepukha, disponibile pentru The Insider, descriu, în special, modul în care spitalul a exercitat presiuni asupra deținutului Sulim Bitaiev, care, după ce ruda sa Islam Magomadov a fost torturat până la moarte în SHU, a început să scrie plângeri către Procuratura din Krasnoiarsk, FSIN și GUFSIN – și, ca urmare, a fost trimis la KTB-1. Un extras din materialele PMC:

„La 22 noiembrie 2017, personalul spitalului închisorii a refuzat să îl aducă în fața membrilor PMC pentru o conversație privată, presupunând că a refuzat să se supună unei percheziții corporale. Crezând că nu este adevărat, membrii PMC s-au deplasat ei înșiși în camera lui Bitaev din secția psiho-neurologică. Condamnatul a declarat că, în jurul orei 13:30, ofițerii l-au scos din camera sa și, după ce l-au dus într-unul dintre birouri, i-au cerut să se dezbrace în prezența a cinci ofițeri, toți având aparate de înregistrare video. Potrivit condamnatului, acesta s-a dezbrăcat, dar a fost de acord să își scoată lenjeria intimă doar în spatele unui paravan, nu la vederea celor prezenți. Acest lucru a fost considerat ca un refuz de a se supune percheziției corporale. În fața membrilor PMC, condamnatul și-a repetat dorința de a comunica cu membrii comisiei și disponibilitatea de a se supune unei percheziții corporale complete dacă i se respectă intimitatea de bază (în spatele unui ecran și fără aparate de înregistrare video). După aproximativ 30 de minute, Bitaiev a fost dus la PMC pentru a discuta. Potrivit acestuia, a doua percheziție a avut loc într-un mod diferit: în birou erau prezenți doi ofițeri și un medic, iar acesta din urmă a sugerat o examinare rectală. Când a fost întrebat dacă era necesar, i s-a răspuns că este o procedură obligatorie înainte de o vizită la PMC, primul caz de acest fel în cei 14 ani de condamnare pe care i-a executat.”

Potrivit membrilor PMC, Bitaiev a fost supus unor presiuni (în special, a fost amenințat cu injecții cu haloperidol) pentru a spune în fața camerei de filmat că nu a avut plângeri împotriva personalului de la Penitenciarul 17 și că nu a fost folosită forța împotriva sa.

Până la momentul redactării acestui articol, The Insider nu a primit niciun răspuns la solicitarea de comentarii din partea conducerii KTB.>>

 

VIDEO | Mai bine la război decât în celulă: deținut rus, în lesă și tratat ca un câine / Imagini din tabăra militară în care Rusia formează unitățile de pușcăriași

 

Articolul Un iad al psihiatriei punitive. Mărturiile groaznice ale unor deținuți care au trecut printr-un spital-penitenciar din Krasnoiarsk. „Dacă nu te supuneai, te violau” apare prima dată în Universul.net.

You May Also Like

SUA includ violenţa sexuală în zonele de conflict printre motivele pentru instituirea sancţiunilor

Preşedintele SUA, Joe Biden, a semnat luni un memorandum care înăspreşte pedepsele…

Tradiţiei ”damelor de companie”, datând din Evul Mediu, oprită de regina consoartă Camilla

Regina consoartă Camilla (foto), soţia regelui Charles al III-lea, a decis să…

O femeie din gruparea mafiotă Ndrangheta a aruncat în aer două bancomate din Constanța împreună cu un român

O italiancă de 55 de ani, despre care autoritățile spun că ar…